Uncategorized

Într-un articolul publicat recent pe blogul personal: „Pacientul nu este un diagnostic” (https://www.cabinet-psihologie-mures.ro/cabinet-de-psihologie/pacientul-nu-este-un-diagnostic-despre-psihoterapie-personalizare-si-persoana-din-spatele-simptomelor/), discutam despre limitele transferului rezultatelor obținute la nivelul grupurilor către persoana concretă și despre importanța conceptualizării clinice de caz. Mi s-a părut util să continui această discuție pornind de la un text care, deși provine dintr-o tradiție teoretică diferită de cea cognitiv-comportamentală,

De curând, psihologia românească a fost din nou reprezentată la cel mai înalt nivel internațional, în cadrul celui de-al 11-lea Congres Mondial al Confederației de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale (11th World Confederation of Cognitive and Behavioral Therapies Congress), desfășurat în San Francisco, SUA. Astfel, prof. univ. dr. psih. Daniel David a participat la întâlnirea Comitetului

Preferințele noastre pentru anumite tipuri de romane, piese de teatru sau filme nu sunt întâmplătoare. În spatele deciziei de a citi o anumită carte, de a viziona o piesă de teatru sau de a urmări un anumit film se află convingerile noastre, diferențele individuale de personalitate, factorii psihologici, nivelul de educație, precum și elementele care

Un articol publicat în această săptămână în ziarul The New York Times, scris de Jennifer Valentino-DeVries și Kashmir Hill, intitulat How Bad Are A.I. Delusions? We Asked People Treating Them, descrie relatările mai multor specialiști din domeniul sănătății mintale care au tratat pacienți cu episoade psihotice induse sau asociate utilizării inteligenței artificiale (AI). Din perspectivă

La începutul secolului al XX-lea, descoperirea unei forme particulare de sifilis terțiar (datorită infecției generatedebacteria Treponema pallidum), care avea ca manifestare simptomatică apariția unei pareze generale, dar și a unei forme particulare de psihoză, creează părerea generală în epocă precum că multe boli psihice au la bază o boală a creierului. Datorită acestei forme particulare

În ultima perioadă, asistăm neverosimil la o inflație de promovare, pe toate canalele de comunicare, a conceptului de „traumă” psihologică, acesta fiind prezentat într-o manieră mai de tip pop psychology (vezi articolul atașat la resurse web). Deducem din cele prezentate că „trauma” este responsabilă pentru întreaga stare de nefericire a multora dintre noi. Diferiții „specialiști”

Termenul de narcisism sau de persoană narcisică, a început să fie tot mai des uzitat în diferite medii sociale, începând cu rețelele sociale, media sau chiar la nivelul simțului comun. Astfel, comportamentele unor indivizi, precum egocentrismul/egoismul, lăcomia, manipularea, lăudăroșenia, nevoia de control, ,,beția puterii”, dar și șarmul, manipularea sau puterea de convingere, au fost asociate

În ultima perioadă de timp, constat cu surprindere faptul că asistăm la o perspectivă aproape ,,dualistă” vis-a-vis de utilizarea și aplicarea în psihoterapie a diagnosticului psihiatric. Uneori acesta este relativizat și considerat drept stigmatizant pentru pacient/client, alteori devine cu preponderență laitmotivul intervenției psihoterapeutice, într-un mod rigid și sistematizat. Rezultă în mod natural o întrebarea, și

Numele baronului Münchhausen se leagă în special de poveștile copilăriei unora dintre noi, povești în care celebrul personaj mincinos creat de către Rudolf Erich Raspe în cartea sa Baron Munchausen’s Narrative of his Marvellous Travels and Campaigns in Russia (1), mințea oamenii într-o manieră degajată și naturală, ducând astfel minciuna aproape “la rang de artă”.

În ultima perioadă de timp, atât în cadrul cursurilor pe care le-am susținut, dar și în cadrul procesului de supervizare, am fost întrebat de mai multe ori întrebat  de către unii dintre colegii mei, ce anume ne face eficienți ca terapeuți? Dacă ar fi să dau un răspuns rapid la această întrebare, cred că cel